This paper presents the results of extensive dendrochronological investigations applied to an initial group of ten wooden churches in Sălaj County (Map 1), north-western Romania. 
The dendrochronological analysis of historical structures was first used in Romania as a method for gaining in-depth understanding prior to the year 2000. Decisive steps were taken back then, notably through the research of architect Alexandru Baboș in Maramureș (conducted during his doctoral studies in Lund). Moreover, in the last two decades, under the influence and experience of projects from abroad, this type of study has increasingly been applied to historical monuments in general. A few researchers in Miercurea Ciuc, Suceava or Timișoara have begun to work intensively on developing and validating increasingly rich and specialized databases focused on historical provinces and wood species. However, out of the estimated 1,400 historical wooden churches believed to exist in Romania, fewer than 100 have benefited from this scientific method. These are primarily concentrated in Transylvania, Maramureș, Crișana, and Banat, while in the rest of the country, analyses remain sporadic. Furthermore, the results of the investigations are not nationally centralized (initiatives being rather private and NGO-based), and researchers (very few in number) do not manage to publish them systematically. Therefore, one of the objectives of this paper is to make public the dendrochronological results obtained in one of the country's counties, Sălaj, between 2018-2023. 
Another objective is more specific, targeting precise corrections and confirmations related to the age and construction stages of the wooden churches in Sălaj, in order to create exact chronological benchmarks, grounded in science, to support future comparative analyses and studies, but also to correct the List of Historical Monuments in Romania or promote these monuments in hope to ensure their preservation. The old and new datings for foundations and repairs or renovations from the 17th to 20th centuries are shown side by side in Fig. 10, highlighting the value and necessity of the methods of collecting scientific data, in cases where existing bibliography is strongly impregnated with myths and centuries-old information, insufficiently verified or impossible to verify otherwise. 
The study also reflects the fact that, in the years 1750-1770, there was an impressive constructive surge in Sălaj, characterized by the erection of new churches or modifications to the existing ones. If this mid-18th century constructive effervescence is confirmed, the phenomenon inquires further investigation within broader historical, social, and confessional context. Additionally, to precise information for the history of religious buildings, the study also provides a series of historical evidence about the craft of carving and wood usage in the architecture of Romanian communities in the area over four centuries. 
This paper marks the first stage of valuing the chronological data from Sălaj, a second group of 21 churches in the same area being planned for research during this year (2023).

[1]  Leontin Ghergariu (1897-1980) a fost scriitor, ziarist și profesor. Încă din perioada interbelică, sub influența curentului lansat de Coriolan Petranu, a început documentarea și fotografierea bisericilor de lemn din județul Sălaj. În urma activității sale se păstrează, ca fond arhivistic la Serviciul Județean Sălaj al Arhivelor Naționale (SJSAN), materiale, manuscrise și fotografii realizate de acesta în activitatea sa de cercetător al edificiilor de cult din lemn. În perioada interbelică a fost corespondent al Comisiunii Monumentelor Istorice: secția pentru Transilvania.
[2]  Metodă științifică de datare pe baza inelelor anuale de creștere ale arborilor apărută și dezvoltată încă din prima jumătate a secolului al XX-lea.
[3]  Acesta este un prim set de analize; următorul (coordonat de Asociația ARHAIC și finanțat de OAR prin Timbrul arhitecturii pentru proiecte culturale, 2022), mai amplu, vizează 21 de biserici sălăjene pentru restul anului 2023.

[4]  Alexandru Baboș, Three Centuries of Carpentering Churches, a Chronological Approach to the Sacred Wooden Architecture of Maramureș (Lunds universitet, 2000).
[5]  „Despre noi”, accesat în 12.02.2023, https://dendrolab.ro/ro/page/Despre-noi-14.
[6]  În Banat, sunt de semnalat eforturile lui Patrick Chiroiu (din 2020) și cele mai recente, ale Asociației Biserici Înlemnite, care într-un parteneriat mai extins fac eforturi pentru a crea o bază de date la scară regională. 
[7]  Fapt care se reflectă și în acest volum, cu analizele pentru culele din Groșerea și Zătreni (Boglárka Tóth, Ileana Burnichioiu). 
[8]  O astfel de cercetare este publicată tot în acest volum: Marius Moldovan, Cedric Siffermann. 
[9]  Nepublicat, proiect OTKA (Ungaria) condus de dr. András Grynaeus. În acest proiect a fost implicată și Boglárka Tóth.
[10]  „Cercetări”, accesat în 12.02.2023, https://dendrolab.ro/ro/page/Cercetari-18.
[11]  „Cercetări”; István Botár, András Grynaeus, Boglárka Tóth, „Hidden dates. Dendrochronological research on medieval churches in Transylvania”, CARA 6 (2015): 233-242.
[12]  „Cercetări”; Boglárka Tóth, István Botár, András Grynaeus, „Analiza dendrocronologică a mobilierului bisericilor din Transilvania”, AT XXIV (2014): 111-126.
[13]  Informație verbală A. Baboș, 12.02.2023, căruia îi mulțumim și pe această cale. 
[14]  Cătălin-Constantin Roibu et al., „The Suceava oak chronology: A new 804 years long tree-ring chronology bridging the gap between central and south Europe”, Dendrochronologia 68 (August 2021), https://doi.org/10.1016/j.dendro.2021.125856.
[15]  Carotă dendrocronologică – corp de probă de formă cilindrică, extras din lemnul bârnelor unei construcții de lemn în vederea verificării în laborator, cu ajutorul microscopului, a numărului de inele de creștere anuale. De asemenea, carota este utilizată și pentru identificarea unor caracteristici ale arborelui din care bârna provine: identificarea alburnului/duramenului, respectiv a speciei din care face parte arborele. 
[16]  În cazul investigațiilor realizate la bisericile de lemn din Brusturi (2018), Buzaș / Săliștea Nouă (2019) și Bulgari (2019) a fost folosit un burghiu cu diametrul exterior de 20 mm, iar pentru bisericile de lemn din Noțig (2021), Ulciug (2021), Gălpâia – Ciucea (2022), Bocșița (2022), Bozna (2022), Doba (2023) și Ileanda (2023) a fost utilizat un burghiu Pressler tip Berlin (Ø interior 6 mm, Ø exterior 12 mm).
[17]  Constantin Nechita et al., „A 781-year oak tree-ring chronology for the Middle Ages archaeological dating in Maramureș (Eastern Europe)”, Dendrochronologia 52 (December 2018): 105-112, https://doi.org/10.1016/j.dendro.2018.10.006.
[18]  Kristof Haneca, Katarina Čufar, Hans Beeckman, „Oaks, tree-rings and wooden cultural heritage: a review of the main characteristics and applications of oak dendrochronology in Europe”, Journal of Archaeological Science 36, 1 (Jan. 2009): 1-11, https://doi.org/10.1016/j.jas.2008.07.005.
[19]  Nechita et al., „A 781-year oak tree-ring chronology”, 105-112.
[20]  Nechita et al., „A 781-year oak tree-ring chronology”, 108.
[21]  Văleat 1701 – lectura cercetătoarei Ioana Cristache-Panait pentru inscripția portalului, în Ioan Godea, Ioana Cristache-Panait, Monumente istorice bisericești din Eparhia Oradiei (Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1978), 270. 
[22]  „Lista Monumentelor Istorice 2015. Județul Sălaj”, accesată în 21.02.2023, https://www.cultura.ro/sites/default/files/inline-files/LMI-SJ.pdf (în continuare, LMI).
[23]  Godea, Cristache-Panait, Monumente istorice, 278. 
[24]  Atanasie Popa reținea o tradiție locală din Buzaș, potrivit căreia, biserica de lemn fusese construită în anul 1556, iar în anul 1789 a fost renovată. Bogdan Ilieș, Biserici și comunități din Sălaj. Construcții de edificii de cult românești (1848-1945) (Editura Patrimonia, 2019), 189.
[25]  Profilatura apare la muchiile bârnelor (care în mod normal sunt simple și formează un unghi de aproximativ 900); unele au fost tratate prin excizare de material la colț, formându-se un mic profil cu un sfert de cerc încadrat de două retrageri drepte.
[26]  La momentul începerii prelevării de probe de la biserica de lemn din Buzaș / Săliștea Nouă era cunoscut faptul că edificiul fusese mutat în actualul loc în preajma anului 1970 și că atunci s-a înlocuit mai mult material istoric.
[27]  Anul a fost menționat și de către L. Ghergariu, în manuscrisele sale. Biserica ar fi fost, însă, și mai veche. Potrivit acestuia, biserica din Bulgari și cele din Fizeș, Peceiu și Sălățig (toate trei dispărute între timp) erau singurele edificii de cult de lemn, din zona Sălajului, care datau din secolul al XV-lea. SJSAN, Colecția personală Leontin Ghergariu, dos. 11/1976, Bisericile de lemn din Sălaj, ms., 1976, 25.
[28]  Godea, Cristache-Panait, Monumente istorice, 273. 
[29]  Ibidem, 425. 
[30]  Ilieș, Biserici și comunități, 199.
[31]  Ibidem, 196.
[32]  Acest interval de timp propus se bazează pe distribuția log-normală a datelor de alburn din studiul Nechita, Olafur et al., A 781-year oak tree-ring chronology și pe analiza unui set de 100 de arbori vii din regiunea Maramureș-Sălaj (Cătălin Roibu, 11.01.2023, comunicare personală). În acest ultim caz, distribuția numărului de inele de alburn este cuprinsă între opt și 22 de inele.
[33]  Ilieș, Biserici și comunități, 193.
[34]  Ibidem.
[35]  Ulterior, după moartea poetului, nu departe de biserica de lemn, spre liziera pădurii, văduva a ridicat un mausoleu dedicat lui Octavian Goga.
[36] Ilieș, Biserici și comunități, 195.
[37]  Arhiva Protopopiatului Ortodox Zalău, Istoricul bisericii ortodoxe române cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena din filiala Bocșița, Parohia Chilioara, comuna Hereclean, județul Sălaj, f. 1r, Bocșița, 05.06.1974.
[38]  SJSAN, Colecția personală Leontin Ghergariu, dosar nr. 12 (1970-1975), f. 3r.
[39]  Ilieș, Biserici și comunități, 188.
[40]  Biserică începută în anul 1747 și finalizată în anul 1749 (conform pisaniei); are absida altarului decroșată, poligonală, cu cinci laturi. A fost atribuită meșterilor din Chendrea, care au mai ridicat biserici cu decoruri sculptate foarte asemănătoare (la portaluri și prispă) în satele Nadiș, Fildu de Sus și Ban.
[41]  Biserica din Vădurele – cu absida altarului și cu pronaosul poligonale, în cinci laturi, potrivit unor documente parohiale, ar fi fost ridicată în jurul anului 1746 (Serviciul Județean Maramureș al Arhivelor Naționale, fond Parohia Greco-Catolică Traniș, dosar nr. 186 (1930-1944), fila 115r., 121r). Însă, investigațiile dendrocronologice preliminare, recente (2023) (proiectul menționat la nota 3) au arătat că arborii din care a fost realizată biserica au fost tăiați în anul 1743. 
[42]  Ciocmani, Letca, Piroșa, Poienița (Ponița) sunt acum sate din Sălaj, dar care, în trecut, au făcut parte din districtul Chioar. Valer Hossu, „Nobili și țărani din Chioar în mișcarea lui Sofronie (1759-1790)”, AMP XXIII (2000): 683-684. 
[43]  Augustin Bunea, „Statistica Românilor din Transilvania în anul 1750”, Transilvania XXX, nr. 9 (noiembrie 1901): 237-292, respectiv Virgil Ciobanu, „Statistica Românilor ardeleni din anii 1760-1762”, AIIN III (1924-1925) (1926): 616-700. Potrivit acestor statistici, situația comunităților era astfel: Chilioara: 211 locuitori (1750), 51 familii (1760-1762); Bulgari: 209 locuitori (1750), 39 familii (1760-1762); Bocșița: 134 locuitori (1750), 30 familii (1760-1762); Gălpâia: 749 locuitori (1750), 64 familii (1760-1762).
[44]  Suprafețele menționate cuprind zona pronaosului, naosului și, acolo unde a fost cazul, și prispa.
[45]  Baboș, Three Centuries of Carpentering Churches, 114.
[46]  La acel moment, în satul Bulgari s-a reușit înălțarea unei biserici cu arhitectură atipică. Dar, dacă ar fi să valorificăm o informație transmisă local, efortul de a o construi ori a epuizat pentru o perioadă posibilitățile comunității, ori meșterii nu s-au corelat pentru finalizarea comenzilor, de vreme ce, mai întâi a fost acoperită cu „tulheni” (tulpini de porumb) și abia apoi a fost șindrilită.
[47]  Greta-Monica Miron, Biserica greco-catolică din Transilvania. Cler și enoriași (1697-1782) (Presa Universitară Clujeană, 2004), 289-290.
[48]  Godea, Cristache-Panait, Monumente istorice, 425. 
[49]  În zona Sălajului întâlnim mai multe biserici de lemn care prezintă particularitatea a doar două treceri între naos spre altar. Ultimul edificiu cu această trăsătură, considerată arhaică, este biserica de lemn din Valea Loznei, ridicată în anul 1870. 

Harta 1. Județul Sălaj cu localitățile și bisericile de lemn care au fost analizate dendrocronologic în anii 2018-2023. 

Fig. 1. Burghie cu diametre diferite pentru prelevarea carotelor: mai mic pentru arbori de esență tare, mai mare pentru rășinoase.

Fig. 2. Secțiune/detaliu de la o probă prelevată la biserica din Brusturi, pe care se poate distinge limita zonei de alburn.

Fig. 3. Biserica de lemn din Buzaș / Săliștea Nouă. Detaliu de portal cu anul 1798.

Fig. 4. Detaliu de la Buzaș / Săliștea Nouă cu bârnă având marginea profilată.

Fig. 5. Biserica de lemn din Bulgari - scândură de la bolta naosului de la care s-a prelevat o probă.

Fig. 6. Biserica din Noțig cu cele două prispe, sudică și vestică, la care stâlpii sunt decorați diferit.

Fig. 7. Biserica de lemn din Doba - prelevarea de probe. În imagine, se pot observa tălpile înnoite ale bisericii.

Fig. 8. Biserica de lemn din Bocșița - carote dendrocronologice.

Fig. 9. Biserica din Bozna - semne dulgherești, de jos în sus: XIII, XIIII, IIIIIX (ultimul poziționat invers).

Fig. 10. Rezultatele investigațiilor dendrocronologice vs. datarea din Lista Monumentelor Istorice (cu linie punctată).

Graficul nr. 1. Biserica de lemn din Brusturi. Intervalul temporal acoperit de fiecare dintre probele datate (cu gri sunt indicate inelele de alburn).

Graficul nr. 2. Biserica de lemn din Buzaș / Săliștea Nouă. Intervalul temporal acoperit de fiecare dintre probele datate (cu gri sunt indicate inelele de alburn).

Graficul nr. 3. Biserica de lemn din Bulgari. Intervalul temporal acoperit de fiecare dintre probele datate (cu gri sunt indicate inelele de alburn).

Graficul nr. 4. Biserica de lemn din Ulciug. Intervalul temporal acoperit de fiecare dintre probele datate (cu gri sunt indicate inelele de alburn).

Graficul nr. 5. Biserica de lemn din Noțig. Intervalul temporal acoperit de fiecare dintre probele datate (cu gri sunt indicate inelele de alburn).

Graficul nr. 6. Biserica de lemn din Ileanda. Intervalul temporal acoperit de fiecare dintre probele datate (cu gri sunt indicate inelele de alburn).

Graficul nr. 7. Biserica de lemn din Doba / Chilioara. Intervalul temporal acoperit de fiecare dintre probele datate (cu gri sunt indicate inelele de alburn).

Graficul nr. 8. Biserica de lemn din Gălpâia / Ciucea. Intervalul temporal acoperit de fiecare dintre probele datate (cu gri sunt indicate inelele de alburn).

Graficul nr. 9. Biserica de lemn din Bocșița. Intervalul temporal acoperit de fiecare dintre probele datate (cu gri sunt indicate inelele de alburn).

Graficul nr. 10. Biserica de lemn din Bozna. Intervalul temporal acoperit de fiecare dintre probele datate (cu gri sunt indicate inelele de alburn).