Interpreted as an illustration of the intensity of the integration of a group into a society that oriented its value system mainly towards aristocratic-feudal relations, or as the supreme degree of assimilation, superior to the Magyarization of the name and eventual conversion and which constituted in Hungary of the liberal era the true and definitive recognition, with a deeply national significance, the issue of the ennoblement of Jews in the era of the Austrian Emperor Francis Joseph I was not a very frequently approached topic and even less its reflection in Transylvania during the Dualist period. The cases analyzed in the present study fall within the general trend of the ennoblement of Jewish entrepreneurs in Transylvania during the Dualist period, whose families evolved towards a different social and professional position, very likely through education. The two examples analyzed are those of the Glück de Maros-Váradja and Jónás de Berve families, with appeal to genealogical data, land records, funeral inscriptions and obituaries. They illustrate the remarkable destinies of the local Jewish elite, affirmed in the favorable context of the Dualist Monarchy and interwar Romania, but also their decline during the Second World War and the early years of the communist regime.
[1] Wolfdieter Bihl, Evreii, în Rudolf Gräf (coord. al ediției în limba română), Monarhia Habsburgică (1848-1918), vol. III. Popoarele Imperiului (Cluj-Napoca – Iași: Centrul de Studii Transilvane - Polirom, 2021), 49.
[1] Catherine Horel, Juifs de Hongrie 1825-1849. Problèmes d’assimilation et d’émancipation (Strasbourg: Revue d’Europe Centrale, 1995), 238.
[1] William O. McCagg, Jewish Nobles and Geniuses in Modern Hungary (New York, 1972), apud Bihl, Evreii, 50.
[1] Horel, Juifs de Hongrie, 238.
[1] Szabolcs de Vajay, „La politique d’anoblissement de François-Josephe: Octrois et promotion-s en Hongrie, de l’absolutisme à l’Ère libérale”, Études Danubiennes VIII (1992), nr. 1: 17. Horel, Juifs de Hongrie, 238, îi amintește pe același Mór Gans (Ludasi) și pe un alt medic, József Rózsai (Rosenfeld), înnobilat în 1884.
[1] Pentru educație ca o cale a emancipării evreilor, vezi Horel, Juifs de Hongrie, 232-236.
[1] Diploma sa de înnobilare a fost înscrisă în Libri Regii sub nr. 140 din 1879. Királyi könyvek, vol. 70, partea 1, 706-710, https://archives.hungaricana.hu/en/libriregii/view/hu_mnl_ol_a057_70_0001/?pg=707&bbox=-1107%2C-1965%2C2512%2C16, accesat la 5.10.2024, Király Személye Körüli Minisztérium Levéltára, Magyar Nemzeti Levéltár (în continuare KSzKML, MNL); vezi transcrierea și traducerea acesteia în anexa 1.
[1] Conform reclamei publicate în Matei Féhérvari, Călăuza orașului Alba Iulia și a județului Alba (Alba Iulia, 1934), 60, care menționează capacitatea de producție zilnică de 4 hl., referitoare însă la perioada în care era deținută de fiul său, Adolf Glück.
[1] Reclama publicată în Féhérvari, Călăuza orașului Alba Iulia, 30, referitoare la perioada în care fabrica era deținută de moștenitoarele lui Rudolf Glück, fiicele Vilma și Edith, menționează capacitatea de producție de 12 hl. a fabricii înființate de Iacob Glück. Cea mai veche menționare a lui Iacob Glück privește căsătoria acestuia cu Rosa Frankel, încheiată în 12 februarie 1850. Protocolul căsătoriilor din Alba Iulia, 1r, Fond Registre de stare civilă – Comunitatea izraelită Alba Iulia, nr. 249/1850-1886, Arhivele Naționale ale României, Serviciul Județean Alba (în continuare FRSC-AI, ANR, SJA). Din această căsătorie au rezultat mai mulți copii: David sau Rezső [sic! de fapt Rudolf], născut în 10 decembrie 1850 (Protocolul nașterilor din Alba Iulia, 1v-2r, nr. 245/1850-1885), Ignatz și Isak, născuți în 18 martie 1855 (ibidem, 11v-12r; Protocolul nașterilor din Alba Iulia, 9-10, nr. 244/1849-1877), Kunigund sau Teubner, născută în 18 august 1856 (Protocolul nașterilor din Alba Iulia, 15v-16r, nr. 245/1850-1885). Cel dintâi s-a căsătorit în 6 octombrie 1885 cu Hermina Bürger din Cricău, fiica de 18 ani a lui Martin Bürger și Hani Nuszbaum, având, printre alți copii, pe Vilma (Wilhelmine), născută în 25 februarie 1892 (Protocolul căsătoriilor din Alba Iulia, 28v-29r, nr. 249/1850-1886, și protocolul conținând copia registrelor matricolare ale nașterilor din Alba Iulia și circumscripție redactat în 1941 (pe un format de registru tipărit în limba germană), 114v-115r, nr. 246/1850-1895.
[1] Conform lui Féhérvari, Călăuza orașului Alba Iulia, 30; la Gheorghe Fleșer, Alba Iulia. Orașul și monumentele sale în imagini de epocă, ediția a III-a (Cluj-Napoca: Școala Ardeleană, 2018), 99, apare informația că „frații (erezii) Glück” (era vorba de fapt de cele două surori amintite mai sus) au închiriat aici o prăvălie în anul 1925.
[1] B. Tulajdoni lap / Foaia de proprietate, 7-24, localitatea Oarda de Jos și Sus, nr. 3, 31 f., Arhiva Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Alba (în continuare Arhiva OCPI Alba).
[1] Ibidem, 22-24.
[1] Ibidem, 24.
[1] C. Teher lap, ibidem, 30.
[1] B. Tulajdoni lap / Foaia de proprietate, 5, localitatea Oarda de Jos și Sus, nr. 1, 14 f., Arhiva OCPI Alba.
[1] Ibidem, 7-8.
[1] Ibidem, 9.
[1] Ibidem, 11-13. Afirmația probabilității în privința consemnării referitoare la anul 1940 se datorează stării precare de conservare a documentului.
[1] Ibidem, 13. O altă consemnare din acest an se referă la constatarea faptului că, în baza unui certificat eliberat de Primăria comunei Oarda, pe o parte a proprietății aferentă unui număr topografic fusese construită o casă de cărămidă acoperită cu țiglă, formată dintr-o cameră, o bucătărie și o cămară de alimente, un grajd tot din cărămidă acoperit cu țiglă servind drept crescătorie de porci și un șopron din lemn acoperit cu țiglă. Această parte a proprietății nu mai apare în consemnările ulterioare. Ibidem.
[1] Ibidem, 14. Cartea funciară se încheie și de această dată cu consemnarea referitoare la sistarea ei, datorită lipsei de imobile. Lipsește partea a treia, care trebuia să conțină foile de sarcini.
[1] B. Tulajdoni lap / Foaia de proprietate, 3-4, și C. Teher lap / Foaia de sarcini, 7, localitatea Oarda de Jos și Sus, nr. 1101, 8 f., Arhiva OCPI Alba. O ultimă consemnare din foaia de proprietate, cvasiilizibilă, datează din 1987 și se referă la o anume Neagu Ana născută Lupșa. Ibidem, f. 4.
[1] Protocolul nașterilor din Vințu de Jos, 3, FRSC-AI și Cultul mozaic Vințu de Jos, nr. 2752/1850-1885, ANR, SJA (în continuare FRSC-VJ); protocolul nr. 246/1850-1895, 134v-135r. Un David, fiu al lui Mor Glück, născut în 4 iunie 1855, este consemnat în registrul nr. 245/1850-1885, 12v-13r; totuși, este posibil să fie vorba doar de o identitate întâmplătoare de nume, în condițiile existenței unei ramuri posibile a familiei stabilite la Alba Iulia. Drept argument, o Cipora Glück, decedată în 13 ianuarie 1867, este consemnată în Protocolul deceselor din Alba Iulia, f. 20v, registrul nr. 252/1850-1885.
[1] Protocolul căsătoriilor din Vințu de Jos consemnează căsătoria Saroltei cu Anton Singer din Budapesta încheiată în 8 aprilie 1884, la vârsta de 21 de ani. FRSC-VJ, nr. 2751, 1v-2r, ANR, SJA.
[1] Samuel Glück a decedat în anul 1904, la vârsta de doar 46 de ani, conform inscripției de pe piatra funerară și a necrologului redactat de soția Ilona și de cei trei copii, Erzsi, Margit și Pál, care mai menționează numele mamei sale văduve, ale fratelui și surorii sale, respectiv pe cele ale soacrei sale văduve și cumnatei Gisella. Pânza înfățișează epitaful dedicat de soția Ilona „celui mai bun soț, celui mai blând tată”. Tot Ilona i-a dedicat un cartuș, cu inscripția „bunului meu soț de neuitat. Fie ca amintirea ta să rămână veșnică!”, sub fotografia defunctului (fig. 9 și pl. I a-b). În privința Ilonei, merită consemnată și inscripția care atestă construirea casei mortuare din cimitirul evreiesc din Vințu de Jos, existentă încă și astăzi (fig. 10): „MAROSVÁRADJAI GLÜCK SAMUNÉ / szül. / DEUTSCH ILONA / emeltetteezt a házat felejthetlen buldogult / ferje / MAROSVÁRADJAI GLÜCK SAMU / emlékére. / Nyugalma legyen áldott örökkön örökke! / 5665 - 1905.”
„Soția lui Glück Sámuel din Oarda de Jos / născută / Deutsch Ilona, / a construit această casă în memoria soțului ei de neuitat / Glück Sámuel din Oarda. / Odihna să-i fie binecuvântată în vecii vecilor! / 5665 – 1905.” Traducerea a fost realizată de d-nul Botond Gudor, căruia îi sunt extrem de recunoscător pentru ajutor.
[1] Féhérvari, Călăuza orașului Alba Iulia, 24; Volker Wollmann, Patrimoniu preindustrial și industrial în România, vol. III (Sibiu: Honterus, 2012), 190-191.
[1] Pentru cadrul general al acestor proiecte, vezi Wollmann, Patrimoniu preindustrial și industrial, vol. IV (Sibiu: Honterus, 2014), 83-102; Fleșer, Alba Iulia. Orașul și monumentele sale, 120-121.
[1] Féhérvari, Călăuza orașului Alba Iulia, 18.
[1] Ibidem, 24; Wollmann, Patrimoniu preindustrial și industrial, vol. III, 190.
[1] Adolf Glück a murit în acest an, la vârsta de 67 de ani, conform inscripției funerare și necrologului publicat de soția sa Gisella, din care se poate deduce și anul căsătoriei celor doi (1885); necrologul îi mai amintește pe cei doi fii, pe soacra sa văduvă și pe sora sa văduvă. Un al doilea necrolog păstrat în cavoul familial a fost publicat de Consiliul de Administrație al Băncii Comerciale. Pe piatra funerară este inscripționat anul 1854 ca an al nașterii, iar pânza care o acoperă înfățișează epitaful dedicat de Gisella „adoratului, iubitului, bunului și scumpului” ei soț. În cavou se mai păstrează și un necrolog manuscris cu inscripții în limba ebraică și germană plasate sub fotografiile lui Adolf, a Gisellei și a fiului lor Andor (pl. I a-b).
[1] O foarte succintă prezentare la Fleșer, Alba Iulia. Orașul și monumentele sale, 102.
[1] Și epitafurile sunt mai simple: „Iubitului nostru frate și dragului bun unchi Andi” (pentru Andor); „Pentru iubita noastră dulce mamă și dragă bună Omama” (pentru Gisella). În privința necroloagelor, există unul singur în limba română pentru Andor Glück, publicat în numele Consiliului de Administrație al Băncii Comerciale S. A., al cărui președinte fusese decedatul (pl. I b).
[1] Fülöp Glück a murit în anul 1967, epitaful său, dedicat „iubitului soț”, fiind semnat de soția Magda, fiul Endre, soția, probabil văduvă la acea dată a celuilalt fiu Marian, și de mai mulți nepoți. Inscripția de pe piatra funerară păstrează limba maghiară pentru ortografierea numelui defunctului, dar profesia acestuia („advocat”) este menționată în limba română.
[1] Detalii despre această chestiune se păstrează în fondul Prefectura Județului Alba – Acte inventariate, ANR, SJA.
[1] Deasupra unei dintre pietre au fost așezate totuși două fotografii pe hârtie înrămate ale defuncților, soț și soție, de format mic.
[1] Diploma de înnobilare a fost înscrisă în Libri Regii sub nr. 1607 din 1897. Királyi könyvek, vol. 70, partea 1, 369-373, KSzKML, MNL, https://archives.hungaricana.hu/en/libriregii/view/hu_mnl_ol_a057_70_0001/?pg=370&bbox=-1108%2C-1977%2C2510% 2C22, accesat la 5.10.2024; vezi transcrierea și traducerea acesteia în anexa 2.
[1] Féhérvari, Călăuza orașului Alba Iulia, 60.
[1] Protocolul căsătoriilor din Alba Iulia, nr. 249/1850-1886, 7v-8r, FRSC-AI, ANR, SJA, unde soția lui Juda Jónás apare cu numele Resi născută Abraham.
[1] Vezi Daniel Dumitran, Sidonia Petronela Olea, Claudiu Stoian, „The Evolution of the Alba Iulia Jewish Community Reflected in Funerary Art: A Proposed Model for Researching Jewish Cemeteries”, Museikon 7 (2023): 155.
[1] Numele lui Juda Jónás și al soției sale Resi Abraham / Löwy apar și în primele registre oficiale de nașteri ale comunității evreiești din Alba Iulia, în legătură cu nașterile, în 1852 și 1854, a celor două fiice ale lor, Frima (Fani) și Henne, respectiv a fiului Mendl. Protocolul nașterilor din Alba Iulia, nr. 244/1849-1877, 3-4 și 7-8, FRSC-AI, ANR, SJA; Protocolul nașterilor din Alba Iulia, nr. 245/1850-1885, 4v-5r, 8v-9r, 13v-14r. Căsătoria celei dintâi, la vârsta de 18 ani, cu Jacob Baruch, de 30 de ani, din 9 iunie 1870, este notată în registrul căsătoriilor, nr. 249/1850-1886, f. 12v-13r, iar primul registru al deceselor consemnează moartea lui Mendl Jónás (1863), a lui Henne Jónás (1866) și a lui Juda Jónás (1876), Protocolul deceselor din Alba Iulia, nr. 252/1850-1885, 17v, 19v, 33v.
[1] Abraham (n. 1852: FRSC-AI, nr. 244/1849-1877, 3-4, ANR, SJA; nr. 245/1850-1885, 5v-6r); Israel (n. 1856: nr. 245/1850-1885, 15v-16r); Lásár și Rosa (n. 1860, primul decedat în 1947: nr. 245/1850-1885, 22v-23r); Pepi (n. 1862: nr. 245/1850-1885, 27v-28r); Moritz (n. 1864: nr. 245/1850-1885, 30v-31r). Conform primului registru de decese, Michael Jónás a murit în 1880, la vârsta de 72 de ani (Protocolul deceselor din Alba Iulia, nr. 252/1850-1885, 43v-44r, FRSC-AI, ANR, SJA), iar soția lui, notată aici cu numele Resi Jónás, în 1907, la vârsta de 80 de ani, conform inscripției de pe piatra funerară aflată în imediata vecinătate a mormintelor lui Juda și Resi Jónás.
[1] Protocolul căsătoriilor din Alba Iulia, nr. 249/1850-1886, 18v-19r, FRSC-AI, ANR, SJA, unde numele Michael a fost notat ulterior, deasupra numelui Jone). În consemnările din registrul nașterilor el apare cu acest al doilea nume, ca tată al unui copil fără nume (Knaben, n. 1880: nr. 245/1850-1885, 68v-69r, numele mamei, de presupus greșit, fiind aici Laura), al Johanei (n. 1881 și decedată la doar 8 zile: nr. 245/1850-1885, 71v-72r; nr. 252/1850-1885, 46v-47r), al lui Sali (n. 1883 și decedat în același an: nr. 245/1850-1885, 76v-77r; nr. 252/1850-1885, 50v-51r) și al lui Rudolf (Emanuel, n. 1884: nr. 245/1850-1885, 81v-82r).
[1] Vezi Dumitran, Olea, Stoian, „The Evolution of the Alba Iulia Jewish Community”, 159 și fig. 14.
[1] Adolf M. Jónász și soția sa Regina sunt consemnați în registrul nașterilor ca părinți ai Margitei (n. 1880, nr. 245/1850-1885, 68v-69r, FRSC-AI, ANR, SJA) și ai lui Henrik (n. 1881, ibidem, 72v-73r, unde apare ca martor Filip Kohn din Bonțida, care era probabil tatăl Reginei, proveniența acesteia devenind astfel mai clară), iar Adolf junior Jónász și soția Regina apar ca părinți ai lui Aladar (n. 1884, ibidem, 79v-80r, unde martorul consemnat este Michael Jónász, ceea ce ar putea proba o relație de rudenie cu fiul lui Michael Jónász din Galați) și ai lui Erzsi (n. 1886) (nr. 246/1850-1885, 95v-96r; aici este notat și locul de origine al părinților, alături de cel de domiciliu).
[1] Protocolul nașterilor din Alba Iulia, nr. 245/1850-1885, 46v-47r, FRSC-AI, ANR, SJA; nr. 252/1850-1885, 57v-58r.
[1] Protocolul nașterilor din Alba Iulia, nr. 244/1849-1877, 25-26, FRSC-AI, ANR, SJA; nr. 245/1850-1885, 35v-36r, 40v-41r, 41v-42r, 49v-50r, 56v-57r, 72v-73r, 76v-77r. Am redat numele așa cum apar în registre, respectiv în inscripțiile funerare (cele din paranteze, multe diminutive). Datorită vandalizării a două dintre morminte, nu am putut reconstitui integral textele inscripțiilor acestora (fig. 31-32 a-c).
[1] „Sommer Emilné / szül. / bervei Jónás Tercsi / cs. és kir. föhadnagy neje / megh. 1901 octóber hó 23 napjan / 19 éves korában.
Im Begriffe Zwillingen das Leben gegeben / verlor Sie auch ihr Eigenes. / Nun ruht Sie hier / Ihren zwei noch namenlosen Kinderchen. / Kaum erblüht – mord / Sie Märtyrerin der Mutterschaft.”
„Doamna Teresa Sommer / născută Jónás Tercsi de Berghin / soția locotenentului imperial și regal [sublocotenent al Monarhiei Austro-Ungare] / decedată la 23 octombrie 1901 / în vârstă de 19 ani.” Traducerea din limba maghiară, ca și cele de mai jos, din notele 54 și 56, a fost realizată de d-nul Botond Gudor.
[1] El era fiul lui Aron Sommer și al lui Fanny Drach. Necrologul îi menționează desigur pe părinții tinerei defuncte, pe cei trei frați și cele trei surori, toate căsătorite deja la acea dată, pe soții acestora, dar și pe soția lui Geza, Ella Salamon, atestată doar aici, și pe cumnatele defunctei, Juli și Jenny Sommer, împreună cu soții lor, Izidor Kolischer și Achill Rappaport, și pe un alt cumnat, Mihály Sommer, cu observația că toți trei erau medici, primul medic militar.
[1] Necrologul afișat la intrarea în cavoul familial este extrem de deteriorat, dar se pot distinge numele membrilor familiei aflați în viață: fiul Gyula și soția lui Evelin, cele două fiice și soții lor, nepoții Ákos Mayer, Bőske Fenyő, Ernő Jónás, Ödön Jónás, Miklos Goldschmidt și probabil Évike Jónás (pl. II a).
[1] Conform necrologului publicat de soțul ei, în numele său, al celor trei băieți și trei fete, al soților acestora și al soțiilor lui Geza și Gyula, al ginerelui văduv Emil Sommer și a cinci nepoți, Jenő și Ákos Mayer, Bőske Fenyő, Ernő și Ödön Jónás, ultimii doi fiii lui Gyula și Geza (pl. II a).
[1] Redau aici traducerea inscripțiilor mai elaborate în limba ebraică – realizată de d-nul Claudiu Stoian, față de care țin să-mi exprim întreaga gratitudine –, care ilustrează interesante diferențe cu privire la numele defuncților, față de cele consemnate de inscripțiile mai succinte în limba maghiară:
„Capul familiei, / Bervei Jonas, / liderul și filantropul, / onoratul domn Avraham, fiul onoratului domn Yehuda, odihnească-se în pace. / Aici este odihna lui, în mormântul [literal „peștera”, capela] pe care l-a pregătit pentru el și pentru părinții săi. Aici este locul său de veci. / Să se odihnească / în pace, printre cei adormiți în țărână, de familia sa care l-a condus în lumea de dincolo. / Drepte și curate au fost faptele sale și răsplata pentru munca sa pe care a depus-o. / Pentru a aduce merit multor oameni, l-a ridicat regele iar faima și gloria sa au fost înălțate. / Urmașii săi au fost onorați cu demnitate, purtând titlul de „filantrop” în numele lor. / Casa sa l-a jelit cu durere și comunitatea sa, pe care el a condus-o cu binecuvântare, acum plânge pierderea sa. / La moartea sa, strălucirea și măreția comunității s-au diminuat. / Numele său va fi binecuvântat pentru totdeauna, iar memoria sa va fi lăudată în fiecare generație. / A decedat la vârsta de 75 de ani, pe 24 Iyar (6 mai) și a fost adus la odihna veșnică pe 26 Iyar 5678 [8 mai 1918], după computul mic. / Fie ca sufletul său să fie legat în legătura vieții”.
„O femeie de valoare pentru soțul și fiii ei, o coroană / A fost o conducătoare, o glorie pentru comunitatea noastră / Malkah, fiica onoratului domn Moshe, pacea fie cu el. / Soția unui nobil și generos / Jonas de Berve. / A fost înmormântată în ziua a 27-a și și-a găsit odihna dreaptă în ziua a 25-a / în luna a II-a Adar, anul 5655 după computul mic [corespunzător anului 1895]. / Și Rabbi a plâns-o cu această lamentare: / [Următoarele versuri sunt scrise sub forma unui acrostih (Malkah, fiica lui Moshe, מלכה בת משה)] ,,Cât de înfricoșător este acest loc, Peștera Patriarhilor. / Plânsul a acoperit jertfele noastre, sufletul nostru este mistuit / Aici este ascunsă splendoarea și gloria. / Oare o mamă, fiică și nepoată au așteptat să se odihnească? / Fiicele din Karlsburg au spus, gloria ta s-a dus, strălucirea ta s-a dus, drumul s-a dus. / Pune semne de avertizare pentru tine, căci este amar pentru tine, amar nu numai pentru casa lui Bervei Jonas. / Soarele a apus pentru tine, așa cum Avraam a mers după soția lui, iată toți evreii sunt ca ei. / Și chiar dacă multe fiice au făcut ofrande / daruri multe, ea s-a ridicat deasupra tuturor." / Fie ca sufletul ei să fie legat în legătura vieții.”
[1] Conform necrologului publicat în numele tatălui și al fiului Ödön, care îi mai menționează pe ceilalți doi frați, pe cele trei surori și pe soții lor și pe cumnata Evelin, lipsind Ella Salamon, ceea ce însemna că soția defunctului nu mai era în viață (pl. II a). Traducerea inscripției în limba ebraică, realizată și aceasta de d-nul Claudiu Stoian, are următorul conținut:
„Aici este îngropat un om cu suflet drag, mlădiță a arborelui strămoșesc, / încununat cu virtuți nobile și înalte / onoratul domn Gershon, odihnească-se în pace, fiul conducătorului și filantropului, onoratului domn, Avraham [Avraham (Adolf) era în viață la data morții lui Geza / Gershon, de aici și expresia „Să îi strălucească lumina”], fie ca lumina să îi strălucească / din familia Bervei Jonas. / A murit la vârsta de 42 de ani, în ziua de miercuri, 18 Adar, anul 5669 [11 martie 1909]. [Urmează acrostihul Gershon] ,,O rădăcină din care a răsărit o mlădiță proaspătă. Mlădița înflorită de care se mândrește / vârful său fragil. Vai, tatăl meu! De la el a fost smuls și a mers la străbunii lui în pace, în țară. / Fie ca Numele Domnului să se arate asupra ta, să-ți lumineze fața și să te binecuvânteze; să rămâi viu în amintirea celor care te iubesc și te poartă în inimile lor.” / Fie ca sufletul să îi fie legat în legătura vieții.”
[1] Necrologul îi amintește pe tatăl defunctului, pe fratele său în viață, pe cele trei surori și pe soții acestora, cu excepția lui Ármin Fenyő, mort în luna anterioară, și pe șase nepoți, patru amintiți și în necrologul Amaliei (Ákos Mayer, Bőske Fenyő, Ernő și Ödön Jónás) și alți doi, Évike Jónás, probabil fiica lui Gyula, și Miklos Goldschmidt (pl. II a).
[1] Necrologul acestuia este ultimul cronologic păstrat în cavoul familial și este de fapt decupat din ziarul Magyar Nemzet din 15 iulie 1943 în care a fost publicat, explicabil dacă ținem seama de contextul dramatic cu care se confruntau evreii în acei ani (pl. II c).
[1] Textul inscripției în limba maghiară: „Mayer Jenő / A 4. cs. és kir. Huszárezrednek a hadiékitményes III. Oszt. Katonai Érdem kereszttel / kitüntetett tartalékos hadnagya. / Hadbavonult 1914. Julius havában / 1915. Október 15-én 26 éves korában elesett. / Ugyanazon ezredben harcoló öccse ideiglenesel / Kovelben temette el, miga szülői kegyelet. / 1916. Február 24-én itt helyezte örök nyugalom. /
Ezredének parancsnoka a szülőknek ezt irta: Kedves fiok szent / ügyünkért Hazájáért és Királyáért lelte a hős halált. Mint derék férfias, / kötelességtudó katona ezredemben a tisztikaromnál közkedveltségnek, / általános szeretetnek és becsülésnek örvendett. A szomoru eset / okt. 15-én délután 4 óra felé történt. A Styr folyó melletti Musliczy / helység és magaslatai ellen intézett támadásunk és elönyomulásunk / közben az ellenség hatalmas meglepő ellentámadasokat kisértett / meg. Vitéz ezredem hat ilyen egymásutányi, gépfegyverekkel végrehajtott / ellentámadást vert vissza és az ellenséget elüzte. Egy ily ellentámadás / alkalmával találta fejben szegény Jenőt a golyó, aki minden / szenvedés nélkül azonnal meghalt.” /
Nyugodjék esendesen!”
„Mayer Jenő / locotenent în rezervă al Regimentului de război 4 de husari imperiali și regali [husari ai Monarhiei Austro-Ungare], purtător al Crucii de Merit Militar de clasa a III-a. / Înrolat în luna iulie 1914 / a decedat la data de 15 octombrie 1915, la vârsta de 26 de ani. / Fratele său, care lupta în același regiment, l-a înmormântat temporar la Kovel. / Prin pioșenia părinților a fost așezat aici, pentru odihna veșnică, la data de 24 februarie 1916.
Comandantul regimentului său le-a scris următoarele părinților: „Dragul fiu al dumneavoastră / și-a găsit moartea eroică pentru cauza noastră sfântă, pentru Patrie și Regele său. Ca bărbat vrednic / și soldat conștiincios, s-a bucurat în regimentul meu de apreciere generală, / de iubirea și respectul colegilor săi ofițeri. Trista întâmplare [a decesului] / a avut loc în după-amiaza zilei de 15 octombrie, în jurul orei 4. În timpul atacului nostru și al înaintării noastre împotriva localității Musliczy și a înălțimilor (dealurilor) acesteia, lângă râul Styr, / inamicul a încercat contraatacuri surprinzător de puternice. / Regimentul meu viteaz a respins șase astfel de contraatacuri succesive / executate cu mitraliere și a alungat inamicul. Într-un astfel de contraatac, / un glonț l-a lovit în cap pe sărmanul Jenő, / care a murit imediat, fără a suferi.” / Odihnească-se în pace!”
Un caracter militar auster are necrologul său, care nu-i amintește decât pe părinții săi și pe fiul Ákos:
„PRO PATRIA. / Dr. MAYER ÖDÖN országgyülési képviselö és neje sz. BERVEI JÓNÁS KATICÁ, / most már egyetlen fiuk ÁKOS és nagyszámu rokonság nevében mélységes fájdalommal / tudatják, hogy az orosz harctéren 1915. évi október hó 15-én utolsó leheletig hű és bátor / kötelességteljesités közben 26 éves korában elesett és ugyanazon csapattestnél harcoló / öccse által ideiglenesel Kowelben eltemetett feletjhetetlen fiukat / MAYER JENŐ-t / A 4. CS. ÉS KIR. HUSZÁREZREDNEK A HADIÉKITMÉNYES III.OSZT. KATONAI ÉRDEM-/KERESZTTEL KITÜNTETETT TARTALÉKOS HADNAGYAT / 1916. évi február hó 24. napján délután 3 órakor a gyulafehérvári családi sirboltban he/lyezzük örök nyugalomra. / BÉKE HAMVAINAK!”
„PRO PATRIA. / Dr. MAYER ÖDÖN, deputat în Parlament, și soția sa, născută BERVEI JÓNÁS KATICA, / împreună cu unicul lor fiu rămas, ÁKOS, și cu marea lor familie, aduc la cunoștință, cu profundă durere, / că pe frontul rusesc, în ziua de 15 octombrie 1915, / fiul lor de neuitat, a căzut în luptă la vârsta de 26 de ani, în timpul îndeplinirii cu devotament și curaj a datoriei sale până la ultima suflare, / și a fost înmormântat provizoriu la Kowel de către fratele său, care lupta în aceeași unitate. / MAYER JENŐ, / LOCOTENENT ÎN REZERVĂ AL REGIMENTULUI 4 DE HUSARI IMPERIALI ȘI REGALI / (DECORAT) CU CRUCEA MILITARĂ DE MERIT MILITAR CLASA A III-A CA ÎNSEMN DE RĂZBOI. / Îl vom așeza spre odihna veșnică în cripta familială din Alba Iulia, în după-amiaza zilei 24 februarie 1916, la ora 3. / PACE VEȘNICĂ CENUȘII SALE!”
Un al doilea necrolog a fost publicat de ofițerii regimentului în care a activat, cu următorul conținut:
„Das Offizierkorps des k. u. k. 4 Husaren-Regimentes gibt mit aufrich/tiger kameredschaftlich tiefinniger Teilnahme bekannt, dass / Herr EUGEN MAYER / Leutant i. d. Reserve im 4. Husarenregimente / am 15. Oktober auf den nördlichen Kriegsschauplatze in treuer Pflichterfüllung / den Heldentod erlitten hat. / Die provisorische Beisetzung unseres fürs Vaterland heldenmütig gefalle/nen braven Kameraden erfolgte in Kowel. / Friede und Ruhe seiner Asche!” (pl. II b).
[1] Extrem de succinte, dar și într-o acută stare de deteriorare, necroloagele acestora nu oferă prea multe informații. Cel al Katalinei a fost publicat de soțul ei și îl amintește pe fiul lor Ákos, iar din cel al doctorului și reprezentantului în Parlament Ödön nu se mai poate deduce decât că a fost publicat de membrii familiei Mayer (pl. II c).
[1] Textul inscripției în limba maghiară: „Dr. Fenyő Ármin / m. kir. honvédfötörzsorvos. / A hadiékitményes Ferencz Józsefrend / tisztikeresztje /a kardokkal/ / és több más kitüntetés tulajdonosa / hösihalált halt 49 éves korában / Sután 1917 szept. 16. eltem. 1917 dec. 5. / Nyugodjék békében!”
„Dr. Fenyő Ármin, /medic-șef principal/superior al armatei regale maghiare, / decorat cu Crucea de Ofițer a Ordinului Franz Joseph ca însemn de război cu săbii, / și posesorul multor alte distincții militare, / a căzut eroic la vârsta de 49 de ani, / la Suta, în data de 16 septembrie 1917 / fiind înmormântat la 5 decembrie 1917. Să se odihnească în pace!”
Necrologul publicat de soția sa o amintește pe fiica lor Bőske, pe sora Rózsi, pe socrul Adolf și pe cele trei cumnate și cei trei cumnați, descriindu-l astfel pe defunct:
„Dr. FENYŐ ÁRMIN / m. kir. Honvédfötörzsorvos a haboru kitörése óta a 41. honvéd-/gyaloghadossztály egészségügyi fönöke, a Frencz József-rend, sig/num laudis a hadiszalagon és töb a harcztéren szerzett kitüntetés / birtokosa, az olasz harctéren 1917. szeptember hó 16.-án 49 éves / korában hirtelen elhunyt. Bajtársai ideiglenesen a Triest [-]ellett-/Sesanaban temették el. Most pedig 1917. deczember 5 d. u. 3. / órakor a családi sirboltban helyezzük el örök nyugalomra. / Gyulafehérvár, 1917. évi deczember [-]. / Béke poraira!”
„Dr. FENYŐ ÁRMIN, / medic-șef principal/superior al armatei regale maghiare, din momentul declanșării războiului comandantul serviciului medical al Diviziei 41 al infanteriei honvezilor, / posesor al Ordinului Franz Joseph, cu inscripția Signum Laudis pe distincția sa militară și posesor al multor alte decorații obținute pe câmpul de luptă / pentru meritele de război, a decedat subit pe frontul italian, în data de 16 septembrie 1917, la vârsta de 49 de ani. / Tovarășii săi de arme l-au înmormântat provizoriu lângă Trieste, / în localitatea Sesana. Acum, în data de 5 decembrie 1917, după-amiază la ora 3, / îl vom așeza la odihnă veșnică în cavoul familial. / Alba Iulia, decembrie 1917. / Pace sufletului său!” (pl. II b).
[1] Succintul epitaf în limba maghiară conține o eroare în privința vârstei decedatei, care avea 42 de ani, conform consemnării din registrul nașterilor, și nu 41. Necrologul publicat de fiica Juliei, Bőske Fenyő, îi mai amintește pe tatăl defunctei, pe fratele și cele două surori în viață, pe cei doi soți ai acestora și pe cumnatele Evelin Obláth și Rózsi Fenyő (pl. II b).
[1] B. Tulajdoni lap / Foaia de proprietate, 8-13, localitatea Berghin, nr. 94, 42 p., Arhiva OCPI Alba.
[1] Ibidem, 13-15.
[1] Ibidem, 15-17. Posesorii menționați în 1922 sunt Juliu Jónás, Catița și soțul Edmund Mayer, cu domiciliul în Alba Iulia, Sidonia Jónás și soțul Alexandru Goldschmidt, domiciliați în Arad, Elisaveta Fenyő și soțul Dr. Eugen Rapoch, domiciliați în Budapesta, și minorul Ödön Jónás, fiul lui Geza, care nu mai fusese menționat în foile de proprietate. O altă consemnare a unei proprietăți întăbulate pe numele lui Juliu Jónás și al surorilor lui în viață, Ecaterina și Sidonia, datează din 1924 (ibidem, p. 23). Se poate remarca tendința de românizare a numelor proprietarilor.
[1] Ibidem, 26.
[1] Ibidem, C. Teher lap / Foaia de sarcini, 35-37.
[1] Ibidem, 39-40.
[1] Ibidem, 41.
[1] Localitatea Berghin, nr. 1139, 10 p., Arhiva OCPI Alba. Foaia de proprietate (p. 3-4) se deschide cu consemnarea achiziției efectuate de Adolf Jónás în anul 1900, în schimbul sumei de 150 de coroane, continuă cu trecerea proprietății pe seama fiilor lui, Gyula și Dezső, în 1913, cu preluarea părții deținute de acesta din urmă, prin succesiune, în anul 1921, de către fratele lui, surorile Catița și Sidonia și nepoata Elisaveta și se încheie cu nota despre întăbularea dreptului de proprietate al Catiței pe seama fiului ei, Acațiu Mayer. Foaia de sarcini (p. 7-10) conține consemnări despre tranzacții și ipoteci identice celor din prima carte funciară.