As the most common archaeological material found in excavations, ceramics are a vital source of historical information. However, their value for interpretation tends to be underestimated in comparison with those of coins and metal artefacts. Although there have been several attempts to date the Arpadian period ceramics in Transylvania, vague denominations such as ‘11th–13th-century ceramics’ appear frequently in such works. Such broad spans are of little assistance in determining the history and importance of a site and/or monument. Given the political changes and changes in settlement patterns in the eleventh to thirteenth centuries, it is significant whether a village or region was inhabited in the eleventh to twelfth centuries or only in the thirteenth. In recent decades, a significant number of finds from central and eastern Transylvania have been discovered during archaeological excavations, including pottery that appears surprisingly early for this era from the perspective of classical historiography, which assumed a gradual eastward expansion of the Hungarian Kingdom. This article focuses on the chronology of the ceramic decorations, with the hope that, with the help of superpositions, analogies, and new dating methods, we can sketch useful landmarks for a better internal chronology of eleventh- to thirteenth-century pottery.

[1] Spre exemplu, Kurt Horedt, „Ceramica slavă din Transilvania”, Studii și Cercetări de Istorie Veche II, 2 (1951): 189-232.

[2] Spre exemplu, Călin Cosma, Funerary pottery in Transylvania of the 7^th-10^th centuries (Mega, 2011).

[3] Adrian Andrei Rusu, „Blidul și cronica”, Vasaria Medievalia I (2008): 9-18.

[4] Vezi volumele Vasaria Medievalia I (2008) și II (2010).

[5] Demersurile din Ungaria, precum: Viktor Gál-Mlakár, „A 13-14. Századi kerámia kutatástörténete Északkelet-Magyarországon”, Marisia XXIX (2009): 165-184; Erika Simonyi, Gábor Tomka, ed., „A cserép igazat mond, ha helyette nem mi akarunk beszélni”. Regionalitás a középkori és kora újkori kerámiában (Magyar Nemzeti Museum, 2016), nu au generat inițiative similare pentru Transilvania.

[6] În acest sens: Cosma, Funerary pottery.

[7] Petre Iambor, Ștefan Matei, „Incinta fortificată de la Cluj-Mănăştur”, Acta Musei Napocensis XVI (1979): 599-620, Pl. IV. Materialul bordeielor învecinate este similar, pe lângă vase apărând tăvițe și căldări de lut, dar și vase cu gât canelat (vezi, spre exemplu, Petre Iambor, Ștefan Matei, Alexandru Halașu, „Consideraţii privind raportul cronologic dintre așezarea şi cimitirul de la Cluj-Mănăştur”, AMN XVIII (1981); Petre Iambor, Ștefan Matei, „Noi cercetări arheologice la complexul medieval de la Cluj-Mănăştur”, AMN  XX (1983): 131-146.

[8] Iambor, Matei, „Noi cercetări”, 134.

[9] Kurt Horedt, Siebenbürgen im Mittelater (Habelt, 1986): 141-146.

[10] Gabriela Rădulescu, „O locuință medievală timpurie la Vermeș”, Revista Bistriței 7 (1993): 109-113.

[11] Corneliu Gaiu, „Vestigii feudale timpurii pe teritoriul localității Archiud (jud. Bistrița-Năsăud)”, Marisia XXVII (2003): 73-89.

[12] Zeno-Karl Pinter, Claudia Urduzia „... Custodes confiniorum, vulgo ewrii... Cercetări arheologice în așezarea medievală de la Miercurea Băi-Cunţa (Editura Academiei Române, 2015), 33-39.

[13] Adrian Ioniţă, Așezarea din secolele XII-XIII de la Bratei (Altip, 2009).

[14] În apropiere de Mediaș, împreună cu o monedă de la Ștefan al III-lea (1162-1172), într-o groapă au fost găsite fragmente de oale (atât simple, cât și mai dezvoltate: înalte, profilate) având împunsături cu unghia și linii în val ca ornamentație. Zoltán Székely, „Unele probleme ale cercetării epocii feudale timpurii în sud-estul Transilvaniei (sec. X-XIII)”, Aluta III (1971): 141-165, fig. 6-7.

[15] Ioniţă, Așezarea, 50-52; Elek Benkő, A középkori Székelyföld, I (MTA BTK Régészeti Intézet, 2012), 61, 223; Pinter, Urduzia, Custodes confiniorum, 69-72.

[16] În acest sens, și Benkő, A középkori Székelyföld, I, 62: „vegyes népességű és szervezetű területen belül sem lehet a vármegyei magyarok és a székelyek korabeli hagyatékát elválasztani egymástól”/„în această zonă (este vorba de sudul Transilvaniei – n.n.), cu populații mixte și organizare diversă, materialul arheologic al maghiarilor din comitate și al secuilor nu poate fi despărțit unul de celălalt”).

[17] Botár, Havasok keblében rejtező szép Csík, 235-248.

[18] Idem, „Árpád-kori kerámialaletek a Csíki Székely Múzeum gyűjteményében”, Acta I (1999) (2000): 247-272.

[19] László Keve, „The Early Medieval Pottery from Sângeorgiu de Mureș–Roman Catholic Cemetery (Mureş County), Marisia XXX (2010): 159-169 și Idem, „Tipuri de vase ceramice din perioada arpadiană, în Scaunul Mureş”, în Locuirea medievală timpurie din Transilvania și vecinătăți, ed. Florin Mărginean, Ioan Stanciu, Dan Băcueț-Crișan (Mega, 2017): 255-269.

[20] András Sófalvi, Hadakozás és önvédelem a középkori és fejedelemség kori Udvarhelyszéken (Erdélyi Múzeum-Egyesület, 2017), 202-204, 572-582.

[21] Sófalvi, Hadakozás, 203-204.

[22] Despre habitatul și organizarea ecleziastică a regiunii, în Evul Mediu: István Botár, „Village and church. The relation between the ecclesiastical topography and the medieval settlement system in Csík-seat (East-Transylvania, Romania)”, Dacia N.S. LXI (2017): 155‑182.

[23] István Botár, „Árpád-kori településrészlet Csíksomlyón”, A Csíki Székely Múzeum Évkönyve X (2014): 29-46.

[24] Analizele ¹⁴C pentru probe din Șumuleu-Ciuc au fost efectuate de laboratorul ATOMKI/acum Isotoptech din Debrețin (Ungaria).

[25] István Botár „Árpád-kori edényégető kemence Csíksomlyón”, în Genius loci. Laszlovszky 60, ed. Dóra Mérai et al. (Archaeolingua, 2018): 193-196. Răspândirea largă în Transilvania a veselei contemporane și, în același timp, densitatea surprinzătoare a habitatului secolelor XI-XII sunt ilustrate de un material foarte asemănător (căldări, oale cu ornamente identice) descoperit pe teritoriul satului Cașinul Nou, vezi Botár, Havasok keblében rejtező szép Csík, 619.

[26] Pentru pinteni, Zalán Győrffy, „Accesorii de cavalerie în Transilvania medievală, secolele XI-XV” (Teză de doctorat, Iași, 2011).

[27] Botár, Havasok keblében rejtező szép Csík, 394-411.

[28] Constantin Preda, „Săpăturile arheologice de la Sîncrăieni”, Materiale și Cercetări Arheologice VI (1959): 847. În cursul cercetării a fost găsită și o monedă de la Isak II Angelos (1185-1195, 1203-1204), uzată și tăiată, cu un context incert.