În cea mai mare parte a istoriei lor, macedonenii par să fi rămas la periferia Europei în aspectele ce au ţinut de dezvoltarea socială, culturală şi intelectuală. În perioada contemporană, macedonenii pot fi luaţi ca unul din exemplele ce ilustrează preocuparea, ba chiar teama pentru păstrarea naţiunii în cadrul unei construcţii statale, în ciuda existenţei unui trecut istoric ce a fost relevat în prezentul studiu. Regiunea relativ restrânsă denumită în prezent cu formula Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (FRIM), FRI Macedonia sau pur şi simplu Macedonia, este considerată de cei ce o locuiesc ca fiind patria lor – un teritoriu sinonim cu tot ceea ce este în legătură cu conceptul de macedonism. Întrucât identitatea este o puternică şi evazivă componentă ce aduce contribuţii inextricabile atitudinii de legitimare a propriei ţări pentru fiecare, atât în aprecierea celor dinăuntru cât şi a celor dinafară, concepţia identităţii ar trebui să fie percepută ca o componentă centrală şi într-o varietate de forme în cadrul istoriei Macedoniei şi a naţiunii macedonene. Într-un context istoric şi contemporan legat de „identitate” şi „patrie”, macedonenii au fost şi sunt capabili să-şi îmbunătăţească statutul politic în teritoriul pe care îl locuiesc (sau l-au locuit) şi, apoi, să-şi sporească capacitatea de a accepta şi alte culturi. Acest articol studiază parţial procesul de renaştere a naţionalismului etnic macedonean, clarificând paradigma naţională şi multiculturală prin cercetarea problemelor politice, sociale şi culturale ce aparţin procesului istoric de constituire a conştiinţei naţionale macedonene, dar şi pentru construirea unui dialog mai intens al diverselor elemente ale acestui proces.