Abstract
S-a vorbit în literatură despre o „rehirotonire” a lui Atanasie de către cardinalul Kollonich la Viena. Dacă Kollonich a hirotonit sub conditione, nu înseamnă că a susţinut că hirotonirea anterioară nu a fost valabilă. Aceasta înseamnă doar că nu s-a putut hotărî dacă să recunoască sau nu hirotonirea de la Bucureşti. Şi astfel a găsit o formulă artificială, oficial valabilă: sub conditione, gândindu-se că nu poate fi nimic rău în aceasta şi probabil spunându-şi astfel: dacă hirotonirea anterioară a fost valabilă, atunci ceea ce fac acum nu se ia în considerare. Iar dacă nu, atunci ceea ce fac acum nu este o „rehirotonire“, ci prima şi singura. Ştiind astăzi că hirotonirea de la Bucureşti este recunoscută (Roma o declarase deja în acelaşi an 1701) şi acceptând că Kollonich a vrut să o facă sub conditione, putem spune, aşa văzând lucrurile, că nu s-a întâmplat nimic. Să încetăm să vorbim despre rehirotonire!Este sigur că Atanasie a rugat să fie hirotonit sub conditioneîn Purgatio canonicadin 7 aprilie 1701 (art. 3). Dacă i-a fost îndeplinită rugămintea rămâne doar o întrebare. Pentru o verificare istorică putem împărţi sursele de informaţie în trei categorii: surse care susţin că a existat o rehirotonire; surse carepresupun că a existat o rehirotonire; surse care sugerează că nu a existat o rehirotonire.Autorii menţionaţi în text (Zenovie Pâclişanu, Mircea Păcurariu, Octavian Bârlea) se bazează pe o singură sursă: Historica relatio unionis Walachicae cum Romana Ecclesiaa iezuitului Andreas Freyberger. Radu Tempea presupune în Istoria sfintei Bisereci a Șcheilor Brașovuluică a existat o rehirotonire. Tempea povesteşte din auzite şi, ca opozant, îi este permis să exagereze: vorbeşte chiar şi despre hirotonirea ca diacon. Nici măcar Freyberger nu susţine acest lucru. Teodosie de la Bucureşti îl excomunică pe Atanasie, dar formularea sa nu dovedeşte că rehirotonirea a avut loc, ci doar că Atanasie a solicitat-o. Doar Freyberger datează Purgatio canonicala 20 martie 1701 şi rehirotonirea la 24/25 martie 1701. Toate celelalte surse datează Purgatio canonicala 7 aprilie 1701, iar scrisoarea lui Atanasie în care solicită hirotonirea sub conditioneeste datată de asemenea la 7 aprilie 1701. Aceasta înseamnă că rugămintea lui ar fi venit după rehirotonire. Nici un autor nu comentează aceasta inadvertenţă. Împăratul l-a instalat pe Atanasie ca episcop la 19 martie 1701. Ciudat? Cardinalul Cornaro îl informează pe cardinalul Kollonich la 22 aprilie 1701, că Roma trebuie să hotărască în problema rehirotonirii. Ciudat? Roma nu a criticat cele petrecute la Viena, dar a spus la mijlocul anului 1701, că rehirotonirea nu poate fi făcută. Patriarhul Kallinikos se bazează pe scrisori primite de la mitropolitul Teodosie, dar nu menţionează rehirotonirea, ci doar justifică excomunicarea lui Atanasie pe baza dogmelor Bisericii Orientale. Kollonich le răspunde lui Teodosie şi lui Kallinikos fără să menţioneze rehirotonirea.Nicolaus Nilles este convins că nu a existat nici o rehirotonire: în scurta biografie a lui Atanasie menţionează hirotonirea din 22 ianuarie 1698 de la Bucureşti. Biograful lui Kollonich –Joseph Maurer –descrie ce s-a petrecut la 24 martie 1701: Atanasie, în faţa lui Kollonich şi a doi martori, a mărturisit şi semnat Crezul. Maurer nu ar fi trecut sub tăcere rehirotonirea: pentru el era legitim să se îndoiască de valabilitatea hirotonirii ortodoxe. În Protocolul hirotonirilor diocezei din Viena (1639-1708) nu se găseşte (re)hirotonirea lui Atanasie, deşi erau înregistrate cu regularitate toate hirotonirile, chiar dacă ar fi fost făcute de episcopi străini de dioceza vieneză. Codex 12096 şi codex 12165 pentru Provincia austriacă a iezuiţilor şi codex 11968 (păstrate la Biblioteca Naţională a Austriei) pentru Provincia iezuiţilor din Boemia din 1701 nu raportează rehirotonirea, deşi după Freyberger a avut loc în capela iezuită Sfânta Ana din Viena, dar raportează înmânarea lanţului de aur şi a crucii cu diamante.

Keywords
Atanasie Anghel, Viena, rehirotonire, Leopold Kollonich (Kollonitz), 1701, Unire religioasă.